Buna tuturor. Sunt multe de spus, voi începe cu începutul. Am 33 ani, casatorita de 13 ani, sotul are tot 33 ani şi avem un baietel de 5 ani pentru care am luptat foarte mult sa îl avem, eu având probleme, si asta ne-a împins sa încercam în strainatate. Suntem de 7 ani într-o alta tara, am lasat totul în urma şi am început o noua viata împreuna aici. Cu bune cu rele au trecut 13 ani, anul trecut în octombrie am aflat ca sunt din nou însarcinata, o sarcina neaşteptata, surpriza pentru toţi. ÃŽn decembrie mama mea (56 ani) a decedat, însarcinata fiind a fost o perioada grea pentru mine, în ianuarie sa aflu de la soţul meu ca el a gasit pe altcineva (48 ani), sa îndragostit, nu mai suporta sa stea lânga mine, sa saturat, ca el ultimi 4 ani ia stat alaturi de mine doar pentru copil. Pot spune ca a fost cel mai groaznic, cel mai negru moment din viata mea, ma tradat când aveam cea mai mare nevoie de el. 2 luni nu ştiu cum au trecut pentru mine, nedormita, nemancata, plângeam şi iar plangeam. Sunt înca aici lânga el şi el este lânga noi, eu nu am plecat însarcinata fiind, depind de el din punct de vedere financiar şi aici am şi asigurare, in Romania nu am nimic, iar el nu a plecat cred ca din comoditate 😅. "iubita " lui este plecata cu contract prin Germania, are şi ea 3 copii din 2 relaţii diferite, este şi bunica şi urmeaza sa devina din nou. Mulţi spun ca ne-am casatorit de mici, am crescut împreuna, ne-am realizat împreuna, am facut o universitate, ne-am cumparat apartament, eram foarte ok, da recunosc eu de când a venit cel mic lui nu I-ma mai dat atat de multa atenţie, şi mai tipam, il mai criticam, dar as fi preferat sa stea de vorba cu mine înainte de a actiona în modul în care o face. Oricum ar fi, lunile au trecut, eu sunt mai ok, mai am zile când plâng dar îmi revin, mai sunt 2 luni pana nasc, si in August voi merge în România şi nu o sa ma mai întorc, voi cere divorţul si ma voi axa doar pe mine şi copii. Asa ii ofer şi libertatea şi sansa se a fi fericit şi liniştit lânga ea, a zis ca ea este ceea ce şi-a dorit din totdeauna, si atunci când iubeşti trebuie sa sa laşi persoana iubita sa îşi urmeze drumul dorit. Știu ca va regreta, dar trebuie sa vada singur asta nu trebuie sa ii spun eu sau oricine altcineva. Deci mamici suntem si vom fi întotdeauna puternice pentru copii noştri, şi Dumnezeu nu ne va lasa niciodata la greu, sunt încercari care El ni le da pentru ca ştie ca putem, nu ne da mai mult decat putem duce. 💪💪💪
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 1 comentarii
Buna tuturor. Sunt multe de spus, voi începe cu începutul. Am 33 ani, casatorita de 13 ani, sotul are tot 33 ani şi avem un baietel de 5 ani pentru care am luptat foarte mult sa îl avem, eu având probleme, si asta ne-a împins sa încercam în strainatate. Suntem de 7 ani într-o alta tara, am lasat totul în urma şi am început o noua viata împreuna aici. Cu bune cu rele au trecut 13 ani, anul trecut în octombrie am aflat ca sunt din nou însarcinata, o sarcina neaşteptata, surpriza pentru toţi. ÃŽn decembrie mama mea (56 ani) a decedat, însarcinata fiind a fost o perioada grea pentru mine, în ianuarie sa aflu de la soţul meu ca el a gasit pe altcineva (48 ani), sa îndragostit, nu mai suporta sa stea lânga mine, sa saturat, ca el ultimi 4 ani ia stat alaturi de mine doar pentru copil. Pot spune ca a fost cel mai groaznic, cel mai negru moment din viata mea, ma tradat când aveam cea mai mare nevoie de el. 2 luni nu ştiu cum au trecut pentru mine, nedormita, nemancata, plângeam şi iar plangeam. Sunt înca aici lânga el şi el este lânga noi, eu nu am plecat însarcinata fiind, depind de el din punct de vedere financiar şi aici am şi asigurare, in Romania nu am nimic, iar el nu a plecat cred ca din comoditate 😅. "iubita " lui este plecata cu contract prin Germania, are şi ea 3 copii din 2 relaţii diferite, este şi bunica şi urmeaza sa devina din nou. Mulţi spun ca ne-am casatorit de mici, am crescut împreuna, ne-am realizat împreuna, am facut o universitate, ne-am cumparat apartament, eram foarte ok, da recunosc eu de când a venit cel mic lui nu I-ma mai dat atat de multa atenţie, şi mai tipam, il mai criticam, dar as fi preferat sa stea de vorba cu mine înainte de a actiona în modul în care o face. Oricum ar fi, lunile au trecut, eu sunt mai ok, mai am zile când plâng dar îmi revin, mai sunt 2 luni pana nasc, si in August voi merge în România şi nu o sa ma mai întorc, voi cere divorţul si ma voi axa doar pe mine şi copii. Asa ii ofer şi libertatea şi sansa se a fi fericit şi liniştit lânga ea, a zis ca ea este ceea ce şi-a dorit din totdeauna, si atunci când iubeşti trebuie sa sa laşi persoana iubita sa îşi urmeze drumul dorit. Știu ca va regreta, dar trebuie sa vada singur asta nu trebuie sa ii spun eu sau oricine altcineva. Deci mamici suntem si vom fi întotdeauna puternice pentru copii noştri, şi Dumnezeu nu ne va lasa niciodata la greu, sunt încercari care El ni le da pentru ca ştie ca putem, nu ne da mai mult decat putem duce. 💪💪💪
Scrie un comentariu